Scream for a vote!

Astazi  am facut-o pentru prima data! Am votat!  Cine spune ca prima data e mai greu, are dreptate, presupun ca gafele mele au facut deliciul celor din sectie, ( care oricum se plictiseau|) dar important este deznodamantulJ Am votat in stil ‘’rural’’- dupa slujba de la catedrala, m-am oprit la sectia de votare sa-mi exercit dreptul. Cam atat de la fata locului. Restul va fi istorie

J

In aceste zile s-au tot enumerat in diferite artticole motive pro si contra votului, atat de multe incat, citindu-le, ai senzatia ca nu mai poti spune nimic. De cand sunt implicata in aceasta campanie sunt atenta ( un mod frumos de a spune obsedata !) la tot ce insemna vot, proces electoral. Cine ar fi spus ca voi citi vreodata pliantele cu Mega ofertele electorale de peste tot ? Doamne, ma simt ca de sarbatorile Craciunului, toata lumea e mai buna, face cadouri si e fericita J Mi-am dat seama ca nu e chiar atat de incurajator sa citesti promisiunile candidatilor pentru ca penibilul copleseste situatia si incepi sa-ti uiti demnitatea civica si constiinta morala. DAR, imi tot spun ca tocmai de asta trebuie sa facem ceva, sa spunem un ‘’Tatal nostru’’ inainte si sa ne imbalsamam cu multa bunatate crestina.(avem nevoie !) si sa ‘’deratizam’’ (crestineste, fireste !) zona, pentru ca apoi candidatii nostri sa cante ‘’Sunt singurel, bing, bang…’’

De ce as vota? Eu, o tanara studenta nascuta pe mormintele celor care au murit in 89, intr -o tara proaspat democratizata sub palaria lui nea Nelu, crescuta cu lapte, carne si oua, luate din hipermarketuri, fara a sta la cozi infernale, daca am trait si pana acum bine mersi fara sa o fac? Pentru ca am prostul obicei sa ma uit pe unde calc in fiecare dimineata, iar in fata catedralei catolice din Cluj sunt insemnate pe trotuar numele catorva dintre eroii revolutiei, si ma gandesc ca desi ocolesc acel loc, cu fiecare nepasare a mea il calc in picioare. Nu-mi place scena politica de azi, nu-mi place sa dau votul meu cuiva din formalitate si mi-e greu sa cred ca daca eu  si multi altii vom merge la alegerile de anul acesta si de anul viitor vom schimba ceva. DAR cred in puterea exemplului si daca niste oameni ce nu aveau libertatea au reusit sa o obtina luptand, NOI, liberii de dupa 89 , de ce nu putem sa repetam istoria? Înainte de război, Cioran scrisese că popoarele au nevoie, cer, cerşesc dictatori, tirani. Noi admiram inertia mioritismului blagian, ne acceptam ’’destinul crunt’’, fara a riposta. Injuram societatea romaneasca uitand ca si noi facem parte din ea. Nu militez numai pentru exprimarea atitudinii prin vot, ci printr-o gramada de alternative de a o face. Sunt atatea concursuri pentru creativitate in diferite domenii, dar nu exista nici un concurs pentru a premia CREATIVITATEA CETATEANULUI- ce solutii ingenioase ar gasi el pentru a schimba lumea? Credeti ca absenteismul la vot este o lectie pt alesii nostri? NU! In acest fel nu facem decat sa le usuram munca, caci nu va trebui sa-i convinga decat pe cei creduli. Asa ca va chem nu numai la vot, ci si la atitudine, creativitate si libertate! Daca votul nu este o solutie pentru voi, atunci haideti sa gasim una, chiar de-ar fi si o noua revolutie-insa de data aceasta o revolutie evoluata, a oamenilor liberi care nu lupta cu tancurile, ci cu nepasarea! HAI LA ATITUDINE!

Salutam si sustinem ideea celor care au lansat aceasta provocare, aceasta chemare la exprimare, la libertate, nu doar la vot! Ce gasiti pe site? Nu sunt promisiuni electorale, programe electorale sau discursuri sforitoare. Sunt polemici, intrebari, posibile raspunsuri la intrebarea EU DE CE (NU) VOTEZ? si incercarea de a gasi solutii de a iesi dintr-o mare prapastie: NEPASAREA! Asa ca va invit sa va exprimati liber, sa va spuneti ofurile si sa va sustineti punctele de vedere!

PS Multumiri speciale lui BOBBY VOICU(http://www.bobbyvoicu.ro/politica.html), care ne-a dat un vot de incredere campaniei! HAI LA VOT!

” Nu e uşor să încondeiezi cuvinte frumoase,  metafore,  nu pot scrie un eseu pe tema comunismului ce se vrea a fi ”reuşit” .Totuşi,  îmi vin în minte câteva cuvinte copiate în grabă de pe coperta unei cărţi din bibliotecă: „a ierta nu înseamnă a uita,  însa a uita e de neiertat…” Poate,   privind în aparenţă,  memoria mea este cruţată de teroarea unor amintiri ce se vor uitate. Poate eu,  născută  când comunismul s-a sfârşit,  voi ridica din umeri în faţa unor întrebări pe care ISTORIA,  acest suprapersonaj,  le va pune prin miile de victime ale ororii comuniste. Dar tocmai în această mistificare a istoriei, aşa cum afirma Sir Karl Raimund Popper,  se urmăreşte o justificare iraţională a totalitarismului,  a anihilării semnificaţiei individului care,  prins în cursul istoriei, se despovărează de responsabilitatea personală. Trecutul strigă la urechea surdă a prezentului cuvintele scrise pe zidul închisorii de un deţinut in „Arhipelagul Piteşti”: NU SUNT VINOVAT!

„Problema de căpetenie este de a învinge amnezia. Trebuie ca totul să se plătească,  altfel nu exista viitor.” Nadejda Mandelstam avea dreptate. Ştiu că viaţa mea nu a început în octombrie 1988. Cu siguranţă cursul destinului meu a fost schimbat de nenumăratele sacrificii ale predecesorilor care,  opunându-se dictaturii comuniste,  au înăbuşit-o,  deşi cu un preţ mult prea mare…”

Aicea nu-mi spune nimeni pe nume.

Trec sutele de ani la-ntâmplare.

Aicea sunt: mă, ăla, un oarecare,

Apoi cad iar în bezne postume

(Radu Gyr, Poveste)

Sunt versuri scrise de un martir al comunismului, dar care se potrivesc oricaruia dintre noi care nu pretuieste libertatea si se complace in mediocritate, oricaruia dintre noi care spune ”eu nu votez!”, oricaruia dintre noi care nu ia atitudine si se vaicareste ca E LIBER!

Acum un an am scris un eseu pe tema comunismului si am luat 10, primul 10 nedorit. Era o ironie a sortii- sa fii apreciat pentru ca ai ”tradus” suferintele unor martiri in metafore si figuri de stil.  Citisem cateva carti pe tema comunismului( ”Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca, ”Gherla” de Paul Goma si ”In loc de testament” de I.D. Sarbu) care m-au durut, care m-au facut sa nu-mi doresc sa scriu, dar care m-au obligat sa o fac. Probabil va intrebati care e legatura dintre eseul meu si campania noastra pentru combaterea absenteismului la vot? Dupa 1989  EI ne-au castigat libertatea de a alege, de a putea schimba ceva, iar acum, dupa 19 ani de uitare, ne multumim sa ridicam din umeri si sa gandim in clisee, depersonalizati in multime- ”eu nu votez pentru ca oricum nu pot schimba nimic”, ”toti sunt niste hoti” sau ”nu ma interseaza politica”. Daca EI gandeau la fel, acum am fi stat la coada la lapte. Ce ne ramane de facut? Sa le cerem martirilor sa ne IERTE LIBERTATEA!

Vroiam de mult sa scriu acest post, dar aseara dupa ce i-am vazut pe cei de la Parazitii , nu pot sa ma abtin. M-am gandit cati fani au acestia si cat de ascultate sunt piesele lor ’’Dac-as fi presedinte’’ sau ’’Fuck you Romania’’… Cred ca e de prisos sa mai spun ceva, mai bine va urez auditie placuta!

http://www.profmcampus.ro/blog/