„a ierta nu înseamnă a uita, însa a uita e de neiertat…”
Acum un an am scris un eseu pe tema comunismului si am luat 10, primul 10 nedorit. Era o ironie a sortii- sa fii apreciat pentru ca ai ”tradus” suferintele unor martiri in metafore si figuri de stil. Citisem cateva carti pe tema comunismului( ”Fenomenul Pitesti” de Virgil Ierunca, ”Gherla” de Paul Goma si ”In loc de testament” de I.D. Sarbu) care m-au durut, care m-au facut sa nu-mi doresc sa scriu, dar care m-au obligat sa o fac. Probabil va intrebati care e legatura dintre eseul meu si campania noastra pentru combaterea absenteismului la vot? Dupa 1989 EI ne-au castigat libertatea de a alege, de a putea schimba ceva, iar acum, dupa 19 ani de uitare, ne multumim sa ridicam din umeri si sa gandim in clisee, depersonalizati in multime- ”eu nu votez pentru ca oricum nu pot schimba nimic”, ”toti sunt niste hoti” sau ”nu ma interseaza politica”. Daca EI gandeau la fel, acum am fi stat la coada la lapte. Ce ne ramane de facut? Sa le cerem martirilor sa ne IERTE LIBERTATEA!
