Scream for a vote!

” Nu e uşor să încondeiezi cuvinte frumoase,  metafore,  nu pot scrie un eseu pe tema comunismului ce se vrea a fi ”reuşit” .Totuşi,  îmi vin în minte câteva cuvinte copiate în grabă de pe coperta unei cărţi din bibliotecă: „a ierta nu înseamnă a uita,  însa a uita e de neiertat…” Poate,   privind în aparenţă,  memoria mea este cruţată de teroarea unor amintiri ce se vor uitate. Poate eu,  născută  când comunismul s-a sfârşit,  voi ridica din umeri în faţa unor întrebări pe care ISTORIA,  acest suprapersonaj,  le va pune prin miile de victime ale ororii comuniste. Dar tocmai în această mistificare a istoriei, aşa cum afirma Sir Karl Raimund Popper,  se urmăreşte o justificare iraţională a totalitarismului,  a anihilării semnificaţiei individului care,  prins în cursul istoriei, se despovărează de responsabilitatea personală. Trecutul strigă la urechea surdă a prezentului cuvintele scrise pe zidul închisorii de un deţinut in „Arhipelagul Piteşti”: NU SUNT VINOVAT!

„Problema de căpetenie este de a învinge amnezia. Trebuie ca totul să se plătească,  altfel nu exista viitor.” Nadejda Mandelstam avea dreptate. Ştiu că viaţa mea nu a început în octombrie 1988. Cu siguranţă cursul destinului meu a fost schimbat de nenumăratele sacrificii ale predecesorilor care,  opunându-se dictaturii comuniste,  au înăbuşit-o,  deşi cu un preţ mult prea mare…”